Este posibila o autoanaliza? Daca da, cand, in ce masura si cu ce limite? Putem utiliza tehnicile psihanalitice pe cont propriu, pentru a ne rezolva problemele? Este introspectia constructiva sau mai degraba inutila? Acestea sunt intrebarile pe care le abordeaza, in cartea sa, Karen Horney, alaturi de prezentarea a numeroase studii de caz. Argumente sunt destule, atat pro, cat si contra: noi ne cunoastem cel mai bine pe noi insine, introspectia este constructiva in momentul in care o utilizam in slujba dorintei de a deveni o fiinta mai buna, mai inzestrata si mai puternica, iar insighturile obtinute prin autoanaliza sunt mai bine primite; pe de alta parte, factorii emotionali si rezistentele constituie o dificultate importanta in acest demers. Astfel, autoanaliza este, in viziunea autoarei, o incercare de a fi pacient si analist in acelasi timp, metoda de baza ramanand aceeasi ca la orice psihanaliza: asocierile libere. Dincolo de tehnici si metode, mesajul este simplu si percutant: pentru ca viata ta este cel mai bun psihoterapeut, crede in tine insuti!Fiecare autoanaliza reusita sporeste increderea in sine, dar exista si un alt castig, datorat faptului ca ai cucerit in intregime un teritoriu prin initiativa proprie, perseverenta si curaj. Acest efect se manifesta in analiza, ca si in alte aspecte ale vietii. Sa gasesti de unul singur o carare pe munte iti da un sentiment mai deplin de putere, decat sa mergi pe poteca indicata, desi efortul si rezultatul sunt aceleasi. O astfel de realizare nu-ti insufla numai.